Frecventele inalte (fosniturile unei pungi din celofan, cineluri, anumite sunete din cuvinte cum ar fi litera ş, ţ, etc) sunt oprite relativ usor mai ales daca nu au o intensitate mare. Este suficient un perete despartitor sau o usa inchisa sau chiar separarea camerelor cu o draperie mai grea pentru ca o conversatie sa nu mai fie usor de inteles. Frecventele inalte sunt in cele mai multe cazuri absorbite de mobilier, si de covor si nu se mai propaga in camera alaturata. Pentru o antifonare eficienta este nevoie de inchiderea golurilor (spatiul de sub usa, chiar gaura cheii, spatiul dintre tevile caloriferelor si perete sau plafon, gaurile dozelor electrice).
 
Frecventele medii (conversatiile, zgomotul unui aparat de radio, televizor) incep sa presupuna un sistem de antifonare construit mai atent. Peretii de compartimentare din caramida tencuita (grosime de aprox 14 cm) pot separa destul de bine zgomotele cu volum moderat dar pentru volume mari au nevoie de un strat suplimentar de material izolator fonic. Peretii de compartimentare din gipscarton au nevoie de o umplutura din vata minerala. Cu cat densitatea acesteia este mai mare, cu atat izolarea acustica va fi mai buna.
 
Frecventele joase (ex: basii redati de boxe sau de difuzoare mai mari, toba mare, rotopercutor) sunt cel mai dificil de atenuat. Propagarea sunetelor cu frecvente joase nu poate fi oprita cu materialele fonoizolante usoare. In aceasta situatie se impune o solutie bazata pe o sectiune formata din:
RIGID - AMORTIZOR - RIGID
(exemplu: şapa armata - strat de amortizare - placa de beton). Pentru ca frecventele joase sa nu fie returnat din pereti, se folosesc elemente de atenuare numite "bass trap". Acestea preiau energia undelor de frecventa joasa si nu o lasa sa fie returnata in camera.